Multă lume deplânge „haosul” din România, faptul că „nu se respectă legile”, că nu se „face ordine”.
Dar, apoi, aceiași oameni vin și spun că „de ce trebuie să facă elevii atâtea probleme la matematică/fizică/chimie”, la ce le folosește rezolvarea de probleme? Pentru că, odată ce cresc și ajung adulți, vor uita toate teoremele și tot ce au fost siliți să învețe făcând probleme nu le va mai folosi la nimic.
Un mare expert în educație, mare psiholog, unul din cei mai mari și respectați guru ai noii școli din România, unul care ne-a dăruit și el o reformă a învățământului, a spus chiar că educația de calitate (ce mult îmi place când e descrisă educația printr-un atribut demn de o reclamă la ciorapi) presupune ca elevul să fie deprins nu să rezolve probleme, ci să identifice oportunități.
*
Bun, dar rezolvarea de probleme înseamnă să iei un ghem de necunoscute și să le ordonezi și găsești o soluție aplicând în mod corect și consecvent o lege, un principiu, o teoremă.
Ceea ce îi lipsește României este tocmai capacitatea celor mari și mici de a găsi și aplica anumite formule haosului pentru a-l ordona și rezolva. Oamenii nu mai sunt obișnuiți să trăiască aplicând principii („abstracte”, zic ei disprețuitor) la probleme concrete.
În loc să rezolve probleme, oamenii noștri politici și cetățenii de rând identifică oportunități: cum se pot fofila, ce profit pot trage, cum se poate aranja situația în mod individual.
Lipsa unei vieți civilizate în România are de-a face și cu faptul că școala din România nu mai educă elevii în spiritul școlii clasice, singura care te învață și te deprinde să cauți principiul ordonator al lucrurilor. Școala reformată te învață și te deprinde să viețuiești și să acționezi ca insecta prin iarbă, să bâjbâi căutând o crăpătură în pământ în care să te ascunzi ca să depui și tu niște ouă.
Nu educă oameni capabili să planeze și să survoleze totul pentru a înțelege cum se poate soluționa principial o ecuație cu atât de multe necunoscute cum a ajuns viața în această țară din această din ce în ce mai răvășită lume.
Rezolvarea de probleme – nu cu asupra de măsură, ci potrivite cu vârsta elevilor ca număr și grad de complexitate, așa cum era în școala de până la începutul anilor ʻ90 – este esențială pentru civilizație. De aceea ar fi bine să rezolve copiii probleme, ca să nu se obișnuiască doar cu identificatul de oportunități. Adică să fie oameni liberi, nu niște ticăloși.
În loc să înmulțim instituțiile represive și de spionaj, care, și ele, în loc să facă ordine, identifică oportunități, mai bine am antrena copiii, încă din școală, cum să se apropie de o problemă astfel încât să o rezolve principial. Cultura generală este cultura principiilor, nu a soluțiilor individuale (pile, cunoștințe, relații, abuzuri).
Mircea PLATON