MARI PEDAGOGI ROMÂNI
 
 

ION POPESCU

1832 - 1892

Ion-Popescu-1-bun.jpg

Studii superioare

Institutul

Teologico-Pedagogic,

Sibiu

Studii de pedagogie şi filosofie

Universitatea din Jena

409px-Uni-Jena-logo_edited.png

Posturi importante

Timp de 31 de ani a fost profesor de dogmatică, drept canonic, pedagogie și psihologie la Institutul Teologico-Pedagogic din Sibiu (1861-1892)

Scrieri pedagogice

1863 - Începe să publice Organul pedagogic, prima revistă pedagogică din România.

1864 - Computul în școala poporală

1868 - Compendiu de pedagogie pentru părinţi, educatori, învăţători şi toţi bărbaţii de şcoală

1870 - Întâia carte de lectură pentru părinţi, educatori, învăţători şi toţi bărbaţii de şcoală

1874 - A doua carte de lectură pentru părinţi, educatori, învăţători şi toţi bărbaţii de şcoală

Membru

Membru corespondent al Academiei Române din 13 septembrie 1877

Membru al Societății pentru pedagogia științifică din Germania

Concepție pedagogică

Primul pedagog român herbartian. Recomandă un învățământ de idei, căci "din desvoltarea ideilor rezultă fenomenele mai complicate, cunoscute sub numele de inteligență, memorie și fantezie, care constituiesc cultura minții" (Pedagogia, p. 103-105)

Importanță

Întemeietorul pedagogiei herbartiene la români. Autor de manuale mult apreciate de Titu Maiorescu.

 

GEORGE RADU MELIDON

1831 - 1897

George-Radu-Melidon-pregatit_edited_edit

Istoria și literatura

Academia Mihăileană,

Iași

Studii de matematică

Paris

Posturi importante

Scrieri pedagogice

1871 - Școala Normală Carol I – Anuarul primului period de învățămînt sub direcțiunea d-lui George Radu Melidon. Anii școlari 1867-1870 

Membru

Societatea etnografică din Paris

Cavaler al ordinului Steaoa României medaliat Bene-Merenti

Traduceri, prefeţe, editări de texte

Concepție pedagogică

"Elevul constituie elementul principal în facerea învățământului, căci numai în marginea puterilor elevului se poate face și numai în vederea trebuințelor lui trebuie a se face ori și care învățământ."

"Educație se numește deșteptarea și îndreptarea generală a facultăților naturale ale omului."

"Cu cât instrucțiunea este mai înaintată și mai răspândită într-o societate, cu atât aceasta este mai civilizată, adică mai perfectă."

"Pentru ca cultura să fie într-adevăr folositoare, învățătorul nu trebuie a se mărgini niciodată să comunice elevilor numai cunoștințe seci, adică numai mecanismul științelor, ci este dator ca, în ocazia oricărui studiu, să explice elevilor și ajutorul de moralitate ce ei urmează să tragă din cunoștința în chestiune."

Importanță

Dedicat în întregime școlii românești, Melidon nu a fost doar un teoretician, ci și un om de construcție, punând pe roate instituțiile care au dat primele generații de ”apostoli ai satelor”.

 

G. G. ANTONESCU

1882 - 1953

romania-acum-o-suta-de-ani-tara-intuneri

Licență în filosofie

Doctorat în filosofie

Universitatea din Berlin

Huberlin-logo.png

Specializări în pedagogie

Universitatea din Leipzig

Universitatea din Jena

Posturi importante

Consilier pedagogic al Casei Școalelor

Inspector General al Școlilor Normale (1919) 

Profesor de pedagogie teoretică, Universitatea din București (1910-1947)

Director, Institutul Pedagogic Român

Scrieri pedagogice

1905 - Fondează Revista generală a învățământului

1907 - Principiile pedagogiei lui Kant și Schiller

1908 - Pestalozzi și rolul moral-social al educației

1915 - Herbert Spencer și pedagogia utilitară

1919 - Importanța pedagogică a individualității (în vol. Aspecte din filozofia contemporană)

1923 - Din problemele pedagogiei moderne

1927 - Istoria pedagogiei. Doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne

1928 - Educație și cultură

1928 - Psihanaliză și educație

1929 - Educația morală în școala românească

1930 - Pedagogia generală

1932 - Goethe, filozof și pedagog

1935 - Spiru Haret ca pedagog

1936 - Pedagogia contemporană

1938 - Antologie pedagogică (cu V. P. Nicolau)

În Revista generală a învățământului
(studii și articole)

Concepție pedagogică

Educația este "o influență intenționată, care urmărește fie desvoltarea însușirilor naturale ale copilului, fie să transmită bunurile culturale ale generației vechi."

Școala trebuie "să formeze spiritul elevului, [...] să actualizeze potențialul psihic pe care-l găsește în natura individuală a elevului."

Educatorul are rol de "grădinar, care caută pământul cel mai bun pentru planta sa." 

”Conștient sau inconștient, (pedagogii experimentali) construesc cu același material și de multe ori ajung după alte metode la aceleași rezultate. Voiu cita un singur exemplu: s'a făcut o serie intreagă de experiențe, s'a pierdut deci multă vreme și muncă, pentru a se dovedi după metoda nouă un adevăr necontestat, incontestabil și de mult consacrat: că vorbele care au o legatură logică între ele se memorează mai bine decât cuvintele lipsite de orice legătură tipicä".

Importanță

A fondat Școala științifică de pedagogie de la București, grupând în jurul său discipoli precum I. C. Petrescu, I. I. Gabrea și V. P. Nicolau.

A contribuit la elaborarea legilor pentru învățământul primar și secundar din 1924 și 1928. 

A accentuat nevoia de educație umanistă și a refuzat modele pedagogice și experimentele anarhice.

ȘTEFAN BÂRSĂNESCU

1895 - 1984

Stefan_Barsanescu-bw.jpg

Licență în drept (1919)

Licență în filozofie (1921)

Universitatea din Iași

Doctorat în filozofie
(1925)

Universitatea din Berlin

Huberlin-logo.png
 

Posturi importante

Profesor de pedagogie, Universitatea Al. I Cuza Iași (1932-1964, titularul catedrei din 1937, de la retragerea profesorului Ion Găvănescul)

Director, Seminarul pedagogic universitar Iași (1938-1948)

Îndepărtat de la catedră în 1948, lucrează ca laborant la Politehnică, apoi la Institutul pentru Perfecționarea Personalului Didactic din Iași (1955-1956), după care revine la catedră, de unde se pensionează în 1965).

Scrieri pedagogice

1935 - Didactica 

1936 - Unitatea pedagogiei contemporane ca știință

Membru

Societatea pentru pedagogia știinţifică din Germania

Membru corespondent al Academiei Române din 1963.

Concepție pedagogică

"Pe prima treaptă [a școlii - n.n.], copilul primește instrucția elementară, care înseamnă contactul lui cu noțiunile elementare și generale din globus intellectualis + constituirea primelor abilități culturale pentru scris, citit și socotit, spre a i se forma conturul de om cu cultură elementară."

"De pe prima treaptă, care e aceea a școlii primare, copilul e condus mai departe, pe treapta școlii secundare unde e introdus în cultura generală, fundamentală. [...] După R. Garic, cultura generală echivalează cu «o cunoștință perfectă» a noțiunilor fundamentale dobândite de spiritul uman + o metodă, un antrenament al spiritului pentru a câștiga alte cunoștințe, a combina idei, a simți fin, a judeca drept."

"De pe treapta învățământului secundar, tânărul e condus mai departe în sfera școlilor superioare, unde el obține noțiunile științifice cele mai înalte, asociate cu cultura specială, pentru o profesie înaltă, iar în plus o disciplină a gândirii și voinței, care-l pun în condiția de capacitate pentru creația științifică, literară, artistică, tehnică, filosofică, etc. Acum el tinde să capete contur de om creator de cultură."

Importanță

Ștefan Bârsănescu este cel mai mare istoric al educației și pedagogiei românești și un remarcabil pionier al studiului comparativ al politicilor culturale și educaționale.