De mai bine de treizeci de ani, învățământul românesc este supus unei schimonosiri fără precedent. În decembrie 1989, credeam că școala va deveni liberă, nu că va deveni anarho-tiranică, supusă unei „reforme structurale și sistemice” continue care promovează elementele marginale și corupte pentru a distruge standardele și a face loc experimentelor radicale impuse de sus în jos. Disciplina, caracterul și știința de carte nu se mai pot impune de sus în jos, anarhia și ideologizarea sunt dictate însă de miniștrii, birocrații și experții din ME(C) și din IȘE cu obscură și oțelită eficiență.
În acest context, mulți profesori și-au liniștit conștiințele spunându-și, la fiecare etapă a reformei, că gogomăniile venite de sus nu se vor putea pune în practică. Era vocea rațiunii obosite, sceptice, care nu ținea cont de misia vioilor agenți stipendiați ai reformei. Toate gogomăniile s-au pus în practică. Apoi, când s-au adunat prea multe, aceiași profesori au oftat că abia așteaptă să iasă la pensie, pentru că învățământul s-a stricat și nu mai pot face față. Îi înțeleg. Dar tocmai de aceea trebuie respinsă explicit fiecare gogomănie în parte, pentru că aceste gogomănii au dat naștere unui sistem care e mai puternic decât orice opoziție individuală. După ce ies la pensie, foștii profesori se declară fericiți că nu mai au de-a face cu „haosul de acum”. La fel procedează și părinții: mai întâi nu se opun pentru că li se pare de neconceput, apoi, puși în fața gogomăniei împlinite, caută să se descurce individual și, în cele din urmă, sunt bucuroși că nu mai au copii în școală, că au „scăpat”. Și așa s-a călit reforma care a degradat școala românească și va pune definitiv pe butuci România: prin continuitatea de scop și de acțiune a celor care planifică haosul și prin fragmentarismul și oboseala celor care îi cad victime.
De aceea, apariția unor articole de împotrivire explicită și principială la reforma învățământului semnate de doamna Afrodita Iorgulescu, Profesor Emerit la A.S.E. București și matematician de forță, m-a umplut de încântare. Am căutat însă să înțeleg și mai bine demersul domniei-sale și, în urma unui schimb de mesaje, am aflat că tatăl doamnei Iorgulescu a fost profesor interbelic de greacă și latină și că, de aceea, i-a dat unei fiice numele de Afrodita, iar celeilalte i-a spus Diana. Nașii de botez ai doamnei Afrodita Iorgulescu au fost uriașul clasicist, profesor universitar clujean, Ștefan Bezdechi și soția lui, Hermina. Ulterior instaurării regimului comunist, limbile clasice au fost eliminate din programă, astfel încât tatăl doamnei Iorgulescu a făcut matematica, ajutat de soția sa, profesoară de matematică. Ambii părinți ai doamnei Iorgulescu au fost profesori de liceu de matematică. Sora, Diana, la fel.
Dincolo deci de analizele foarte aplicate și de mintea de matematician care se vede în luările de poziție ale domniei-sale, doamna Iorgulescu reprezintă opoziția României verticale, istorice, la schimonosirea școlii românești de către trepădușii ministeriali și psihopedagogici ai zilelor noastre. E reacția celor care au construit România modernă și care au tot dreptul și toate argumentele să o apere, spre binele nostru, al tuturor.
(Mircea Platon)
“Nu zidurile fac o şcoală,
ci spiritul ce domneşte într-însa.”
Regele Ferdinand I, 1923
După „revoluția” din decembrie 1947, a fost adus în România, de tancurile și comisarii Uniunii Sovietice, comunismul (bazat pe marxismul economic), preluat și propagat de „cârtițele” vremii; comunism care nu a deșcolarizat însă România, nu a subminat esențial autoritatea școlii.
Tot așa, după „revoluția” din decembrie 1989, a fost adus în România, de directivele și comisarii Uniunii Europene, de Banca Mondială și Fundația Soros, progresismul (bazat pe marxismul cultural), preluat și propagat de „cârtițele” vremii (yesmenii de la Institutul de Științe ale Educației, Ministerul Educației și diverse oengeuri); progresism care însă a deșcolarizat România (Mircea Platon, Deșcolarizarea României - Scopurile, cârtițele și arhitecții reformei învățământului românesc, Editura Ideea Europeană, 2020), prin deprofesionalizarea profesorului, în principal, adică prin distrugerea programată a rolului și autorității școlii.
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române: “Regimul comunist a pervertit grav lucrurile și a schimbat calea tradițională a școlii noastre, dar nu în așa măsură încât să dispară performanța și reperele morale general valabile. Momentul 1989 a fost unul de cumpănă, pentru că ne-a dat libertatea să schimbăm totul în bine, dar ne-a oferit și posibilitatea de a greși copios. Îmbătați de libertate, am folosit mai ales a doua cale. … Cele mai simple măsuri de după 1989 s-au referit la reducerea numărului de ore pe zi și pe săptămână, la desființarea multor discipline sociale și umaniste sau a multor conținuturi din acest domeniu, la înlocuirea unui tip de propagandă cu altul, la diminuarea volumului de cunoștințe predate, la coborârea ștachetei în general, în cazul tuturor materiilor. … Despre cultura generală necesară formării elevilor nu se mai vorbește aproape deloc sau se vorbește în necunoștință de cauză. …” https://evz.ro/educatia-si-cultura-generala-editorial-eveniment-de-ioan-aurel-pop-presedintele-academiei-romane.html
Nu ne este clar că am ajuns aici ca urmare a aplicării obediente, timp de 30 de ani, a unor „directive” venite din afară, a unor modele care nu ni se potrivesc şi nu concordă cu interesul naţional? Vă place ce spirit domnește azi în școala românească ? Că mai toți absolvenții vor să părăsească România ?
Cum a fost/este posibil? Din cauza pasivității noastre, a fricilor noastre, a lașităților noastre. În plus, „Mă tem că Poliția Gândirii funcționează și la noi...” (Magda Ursache, Contemporanul, iunie, 2022)
Am trăit ororile comunismului, vrem să trăim și ororile progresismului ? (a se vedea ce se întâmplă în școlile și universitățile americane cu mișcările BLM, WOKE și Cancel Culture)
***
Proiectele de legi ale învățământului „România Educată”, varianta Deca, trebuie respinse, nu (numai) pentru că:
1. sunt două legi separate, și nu una singură, contribuind astfel la destructurarea învățămânului, prin atacarea unității lui; absolvenții de liceu devin studenți în universități, iar absolvenții universităților devin profesori în liceu – legătura este deci foarte strânsă:
Art. 16 (1) „Instituțiile de învățământ superior pot înființa, prin hotărârea senatului universitar, în urma evaluării externe, conform prevederilor legale privind asigurarea calității în învățământul preuniversitar, unități de învățământ preuniversitar de stat...”
Art. 120 (9) „Se înființează Programul Național de sprijinire a învățării științelor exacte, a ingineriei și matematicii (PNSTIM) în completarea programului similar din sistemul de învățământ preuniversitar”;
2. școala/universitatea este considerată, în mod aberant, „unitate/organizație
prestatoare/furnizoare de servicii educaționale”, și în consecință există „biroul CTC (Controlul Tehnic de Calitate) al serviciilor”, numit acum „Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității”– legată de ARACIIP/ARACIS – care sporește inutil birocrația; ce au făcut aceste Comisii de s-a ajuns la o rată a analfabetismului funcțional de 40% și nicio universitate nu este în top 500?
Rectorul UB, Marian Preda, sociolog, despre proiectul Legilor Deca: „...în ultimii 10 ani, putem spune că universitățile românești au regresat în topurile internaționale. Dacă cele mai bune erau în zona 500-1000 în unele topuri, acum cam toate au trecut în zona 1000+ în rankingurile internaționale” (https://www.edupedu.ro/reactie-dura-a-rectorului-marian-preda-la-legile-deca-va-fi-foarte-greu-sa-explicam-la-nivel-european-de-ce-unii-rectori-din-romania-sunt-de-12-ani-in-functie-ne-vom-trezi-cu-stegulete-si-condition/)
3. finanțarea educației, care de 12 ani este practic mult sub nivelul de 6% din PIB prevăzut de actuala lege, este acum (Art. 129, preuniversitar și Art. 146, superior) de doar minimum 15% din cheltuielile bugetului general consolidat, adică mai puțin de 6% din PIB (https://www.cotidianul.ro/romania-educata-si-subfinantata/, dar și mai grav și nociv este faptul că finanțarea este lăsată mult pe seama banilor europeni (vezi PNRR), deși UE nu are atribuții în educație (Art. 3-6 din TFUE) și deși banii europeni vin cu condiționări indecente, ideologice (ca de exemplu impunerea existenței în universități a Planului de Egalitate de Gen);
4. în Învățământul preuniversitar:
- profesorul (personalul didactic) a devenit facilitator al învățării (Art. 162); el trebuie să facă planuri individualizate de învățare pentru fiecare elev, planuri care sunt parte componentă a portofoliului educațional al elevului;
- (Art. 85) „Planurile-cadru ale învățământului liceal includ „Istoria Evreilor. Holocaustul” și „Istoria Comunismului din România”, ca discipline școlare, parte a trunchiului comun”, deci sunt obligatorii, nu opționale, în loc să fie capitole din disciplina Istoria Românilor;
- învățământul preuniversitar este centrat pe beneficiari, si nu pe profesori, sau pe profesori și elevi, iar beneficiarii sunt mulți:
Art. 102 (1) „Beneficiarii primari ai învățământului preuniversitar sunt antepreșcolarii, preșcolarii și elevii, precum și persoanele adulte înscrise într-o unitate de învățământ”.
(2) „Beneficiarii secundari ai învățământului preuniversitar sunt părinții, tutorii sau reprezentanții legali ai antepreșcolarilor, ai preșcolarilor și ai elevilor”.
(3) „Beneficiarii terțiari ai sistemului de învățământ preuniversitar sunt comunitatea locală și societatea în ansamblul ei”;
- se înființează:
(Art. 62) Centrul Național Românesc pentru Învățământ la Distanță,
(Art. 65) Centrul Național pentru Educație Incluzivă,
(Art. 75) consiliile de coordonare a zonelor de investiții prioritare în educație
(Art. 77) Comisia Națională pentru Desegregare Școlară,
(Art. 102) Programul național de formare a cadrelor didactice în vederea creșterii nivelului de alfabetizare funcțională a elevilor.
(Art. 109) Centrul Național pentru Excelență
(Art. 111) Direcțiile Județene de Învățământ Preuniversitar/Direcția Municipiului București de Învățământ Preuniversitar, ca servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educației, cu personalitate juridică, prin reorganizarea Inspectoratelor Școlare Județene/Municipiului București.
(Art. 112) Agenția Română pentru Asigurarea Calității și Inspecție în Învățământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIIP, ..., prin reorganizarea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, care se desființează, și prin preluarea atribuțiilor de inspecție generală și inspecție tematică de la inspectoratele școlare județene/Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
(Art. 113) Centrul Național pentru Formare și Dezvoltare în Cariera Didactică
(Art. 114) Consiliul consultativ pentru învățământ preuniversitar
(Art. 116) Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare și Institutul de Științe ale Educației ... prin preluarea activității și structurilor specializate de la Centrul Național pentru Politici și Evaluare în Educație, care se desființează
(Art. 119) Centrul Național de Învățământ Tehnologic și Tehnologic Dual
(Art. 127) Unitatea Executivă pentru Suport, Mentenanță și Asistență Tehnică pentru Digitalizare
(Art. 128) mecanismul de monitorizare a nivelului de maturitate digitală pentru învățământul preuniversitar
(Art. 149) Centrele comunitare de învățare permanentă
(Art. 167) Corpul de mentorat și licențiere în cariera didactică
(Art. 189) Corpul Managerilor Educaționali
(Art. 244) Comisia pentru Tranziția către Învățământul Dual;
deci școala este birocratizată suplimentar, masiv; ce vor produce zi de zi, an de an acești noi funcționari ? maculatură care va îngreuna și mai mult, inutil, viața profesorilor, a directorilor?!
- se lovește (și) în liceele pedagogice, care funcționau foarte bine:
(Art. 52) „ Învățământul pedagogic se organizează ca învățământ liceal vocațional, cu durata de patru ani...”, în loc de cinci ani ca până acum, cu obligația de a urma studii universitare;
- se introduce (Art. 169) „Examenul național de licențiere în cariera didactică pentru a avea dreptul de liberă practică în învățământul preuniversitar”; prin aceasta se recunoaște că licența universitară (de doar 3 ani, în loc de 4 ani, ca înainte de aderarea la Programul Bologna) este slabă și de neîncredere; dar, prin aceasta, atractivitatea profesoratului este diminuată și mai mult;
- (Art. 244 (3) h) “evaluările și examenele naționale vor fi în integralitate standardizate și administrate în format digital începând cu anul școlar 2027-2028”;
Mircea Platon, istoric, redactor șef la Convorbiri Literare, Iași,despre proiectul Legilor Deca: „Examenele naționale vor fi asemenea cumpărăturilor la Auchan: cu autoservire digitală. Copiii voștri și copiii copiilor voștri își vor scana singuri creierele, la ieșire, ca să poată plăti și pleca. Școala mall”;
5. în Învățământul Superior:
- (Art. 11) „Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat, particulară sau confesională particulară: a) să respecte legislația în vigoare, carta proprie și politicile naționale și europene în domeniul învățământului superior ...”;
UE nu are competențe în educație (TFUE, Art. 3-6), deci politicile europene în domeniul învățământului superior nu pot fi decât recomandări, nu obligații, pentru persoanele cu coloană vertebrală;
- se introduce obligativitatea internaționalizării, care promovează interesul UE de formare a identității europene, în detrimentul identității naționale:
Art. 116 (1) „Ministerul Educației stabilește cadrul strategic privind internaționalizarea sistemului de învățământ superior în acord cu prioritățile naționale, procesele internaționale și tratatele din care România face parte. Cadrul strategic se adoptă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Ministerul Educației susține prin măsuri de ordin legislativ și financiar acțiunile de internaționalizare desfășurate de către instituțiilor de învățământ superior.
(3) Internaționalizarea, ca instrument de creștere a calității educației și cercetării, este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior”.
Art. 119 „Se înființează Programul Național pentru Internaționalizare Universitară „Study in Romania” (PNIU) în vederea consolidării procesului de internaționalizare a sistemului de învățământ superior (PNIU), pentru a asigura resursele necesare”;
aici se vede contribuția „valoroasă” a doamnei ministru Ligia Deca, cu doctorat în științe politice la universitatea din Luxembourg (deși a absolvit, cu DIPLOMĂ DE INGINER DIPLOMAT INGINERIE NAVALĂ ȘI NAVIGAȚIE, Universitatea Maritimă Constanța), cu o teză despre internaționalizarea învățământului superior („Understanding the internationalization of higher education as a policy process. The case of Romania”);
- se păstrează ciclurile I (licență) și II (masterat) așa cum au fost introduse prin Procesul Bologna, doar ciclul III (doctorat) are 4 ani în loc de 3 ani; deci, slăbirea calității absolvenților, și implicit a profesorilor de liceu, continuă (Argumente împotriva Procesului Bologna din învățãmântul superior, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/IX_9_94/IX_9_94.pdf).
Aceste proiecte de legi ale învățământului „România Educată” trebuie respinse pentru că sunt NOCIVE, fiind ideologizate.
Ele sunt impregnate subtil de corectitudinea politică, ideologia progresismului, ale cărei rădăcini pornesc dintr-o versiune de marxism (neomarxismul = marxismul cultural) promovat de Școala de la Frankfurt, ce își propunea răsturnarea radicală a culturii tradiționale, cu scopul de a provoca o revoluție socială.
(Corectitudinea Politică: „Religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale, Coordonatori William S. Lind, Andrei Dîrlău, Irina Bazon, Editura ROST, 2015, cu o sinteză în
a) Uitați-vă la „valorile” pe care le promovează aceste proiecte de legi; veți găsi diversitatea, incluziunea și echitatea, acest “triumvirat care marchează excesul stângii extreme” (Jordan Peterson, în lucrarea Corectitudinea politică, Michael Eric Dyson, Michelle Goldberg, Stephen Fry, Jordan Peterson, Editura TREI, 2019), acest triumvirat care semnalează, ca un felinar roșu, că este vorba de (valori promovate de) corectitudinea politică.
Nu veți găsi niciuna din valorile perene ale umanității: ordinea, disciplina, cinstea, onoarea, virtutea, loialitatea, credința, devotamentul etc. Școala de azi nu mai formează caractere, nici nu-și propune asta, consideră, sub umbrela progresistă, că este demodat, chiar periculos.
Iar personalul didactic are printre obligații (Art. 224) „ promovarea diversității, ca resursă de învățare, pentru a genera elevilor atitudini incluzive și tolerante”.
b) Uitați-vă cum “pas cu pas” sunt înregimentați copiii mici, pentru ca tradiționalii șapte ani de acasă să dispară, să se facă astfel o breșă între părinți și copii pentru a putea îndoctrina copiii (cu ideologia genului, parte a ideologiei corectitudinii politice - în vechea variantă a proiectului legii exista egalitatea de gen, din fericire acum nu mai există). Primul pas a fost obligativitatea clasei pregătitoare (zero), acum este al doilea pas, obligativitatea grădiniței (preșcolari cu vârste între 3 și 6 ani) (Art. 13 (1), Art. 15 (1), Art. 30 (1)), viitorul pas va fi obligativitatea creșei (antepreșcolari cu vârste cuprinse între 3 luni și 3 ani).
c) Uitați-vă cum profesorul este în continuare lipsit de autoritate în școală, adică de mijloacele prin care să asigure ordinea și disciplina în școală și corectitunea evaluărilor: nu poate să certe elevul, dacă lasă corijenți sau repetenți (de repetenți nu se suflă o vorbă în proiectele de legi), atunci intră în programul „Învățare remedială” alături de elev, iar exmatricularea elevilor recalcitranți sau care copiază este interzisă, în timp ce „exmatricularea” profesorilor este permisă. Și ne mai mirăm că „bullying-ul” (violența psihologică între elevi) este în creștere?
Art. 13, alin. (2) „Este interzisă exmatricularea preșcolarilor și a elevilor din învățământul obligatoriu”.
Art. 73 (1) „În unitățile de învățământ se desfășoară programul „Învățare remedială”, destinat sprijinirii elevilor cu dificultăți de învățare sau care înregistrează rămâneri în urmă în învățare, în raport cu prevederile curriculare. ...
(5) În situații justificate, cum ar fi necesitatea pregătirii elevilor pentru examene de corigență sau de încheiere a situației școlare sau pentru actualizarea și îmbunătățirea competențelor, în perspectiva deschiderii noului an școlar, activitățile remediale se pot desfășura și pe durata vacanței școlare, sau a zilelor libere, la decizia consiliului de administrație al unității de învățământ, cu consultarea beneficiarilor primari și secundari ai educației”.
Art. 74 (1) „Ministerul Educației derulează programe de reducere a abandonului școlar/a ratei de părăsire timpurie a școlii în cadrul Programului Național Integrat de Reducere a Abandonului Școlar și a ratei de părăsire timpurie a școlii...”
Art. 102 (4) „Drepturile și îndatoririle elevilor sunt prevăzute în Statutul Elevului, aprobat prin ordin al ministrului educației, în urma consultării Consiliului Național al Elevilor și a celorlalți parteneri de dialog ai ministerului educației.”
Art. 204 (2) „Reprezintă abateri disciplinare ale personalului didactic de predare și se sancționează potrivit art. 205:
a) faptele de violență fizică și/sau verbală, îndreptate împotriva elevilor sau a colegilor, în situația în care, potrivit legii, nu reprezintă infracțiuni;
b) orice fapte sau atitudini care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a antepreșcolarilor/preșcolarilor/elevilor.”
Art. 205 (1) „Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic de predare, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.”
Art. 64 (1) „În termen de 12 luni de la adoptarea prezentei legi, Ministerul Educației inițiază Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Planului Național pentru Siguranța în Învățământul Preuniversitar.”
Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, despre proiectul Legilor Deca: ”în loc să aşeze sistemul de educaţie pe autoritatea intelectuală a profesorilor, îl așază pe un fel de autoritate a părinţilor şi a copilului”. (https://www.g4media.ro/fostul-ministru-funeriu-despre-legile-promovate-de-ministra-deca-nu-aseaza-educatia-pe-o-cale-corecta-nu-propune-o-educatie-bazata-pe-exigenta-merge-mult-pe-soft-skills-o-admitere-s.htm)
Mircea Platon, despre proiectul Legilor Deca: ”Părinții și copiii nu își pot apăra interesele pe termen lung, ci sunt invocați și folosiți doar în scop distructiv, pentru a răvăși standardele și a transforma școale în târguială. Părinții sunt, de fapt, lăsați să intervină în mersul școlii doar pe calea lăturalnică a implicării financiare, recrutați adică pentru a corupe anarchicșcoala. Altminteri, observațiile părinților referitoare la scăderea nivelului educației, la transformarea școlii într-o cutie neagră în care ONGurile și experții fac ce vor, nu sunt luate în seamă la așa-zisele desbateri publice mimate de Minister. În plus, părinții au devenit și țintă a Ministerului care își propune să-i îndoctrineze pe calea așa-zisei ”educații parentale”, un sinistru exercițiu de trimitere în minorat a unor adulți care se trezesc acum supuși reeducării”.
Directorul Colegiului centenar “I.L. Caragiale” din București, Andreia Bodea, despre proiectul Legilor Deca: “… faptul că meseria de profesor încetează să mai fie o meserie atractivă nu este neapărat, așa cum se crede și se tot spune, pentru că salariile sunt mici. Este și acesta un motiv, dar nu este primul. Primul motiv este prăbușirea statutului profesorului. Profesorii buni trebuie să rămână în sistem, profesorii care fie că sunt violenți, fie că se fac vinovați de tot felul de lucruri, trebuie scoși din sistem și trebuie să vedem ce facem și cu elevii care nu se pliază nicicum și care în mod repetat agresează la rândul lor. …Un elev dacă se ridică în bancă și își înjură profesorul, nu mai spun că ridică mâna la el, aș vrea să știu și eu ce credeți că poate să facă un profesor la catedră care nu poate să-i facă observație, nu poate să-l dea afară, chiar dacă intră într-o comisie de disciplină, nu mai poate rămâne repetent prin nota la purtare și îți și spune lucrul ăsta „hai să văd ce mai faceți?!”. Nu se poate să sancționezi profesorii care sunt agresivi – repet, lucru cu care sunt perfect de acord – și să nu sancționezi, proporțional cu vina, pe elevi și până la urmă și pe părinți, că de acolo pornesc toate lucrurile, care sunt din ce în ce mai agresivi verbal, în general.”
c’) Uitați-vă cum cadrul didactic universitar este lipsit de autoritate în universități:
(Art. 120 (7)) “Se înființează Programul Național de Reducere a Abandonului Universitar (PNRAU), în vederea creșterii retenției studenților în mediul universitar”; se înțelege astfel de ce cadrele didactice universitare închid ochii la copiatul studenților, pentru că ar trebui să le facă referat de exmatriculare și, acest lucru vine în contradicție cu preocuparea pentru retenția studenților.
(Art. 173) (1) „În baza hotărârilor comisiilor de etică universitare, instituțiile de învățământ superior aplică sancțiuni studenților, studenților-doctoranzi, cercetătorilor post-doctoranzi sau altor categorii de cursanți. ... (3) Tipurile de sancțiuni prevăzute pentru încălcarea normelor de etică și deontologie universitară sunt: a) avertismentul scris; b) anularea rezultatelor evaluărilor; c) exmatricularea”.
Motto pe frontispiciul Universității Stellenbosch, Africa de Sud:
„Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și permisiunea fraudei la examenele studenților. Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici. Clădirile se prăbușesc, fiind construite de asemenea ingineri. Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști. Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea judecători. Falimentul învățământului este falimentul națiunii”
Toate acestea pentru că personalitatea autoritară este combătută de ideologia neomarxistă ca fiind opusul personalității revoluționare dezirabile – ulterior, ca opusul personalității democrate.
Aceste două proiecte de legi ale învățământului, cum am mai arătat, sunt ultima lovitură (zisă reformă), fatală, dată învățământului românesc, deci viitorului României.
Fiind ideologizate, aceste două proiecte de legi încalcă atât legea educației în vigoare cât și propriile prevederi:
În actuala Lege a educației naționale (la Art. 3 (n)) – ca și în cele două proiecte de legi în discuție (la Art. 3 (l) și respectiv Art. 3 (p), dar și Art. 10) - găsim, printre principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, „principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, (dogme religioase) și doctrine politice”.
De asemenea, în actuala Lege (la Art. 7) – ca și în cele două proiecte de legi în discuție (la Art. 11 și respectiv Art. 24) - găsim că „În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise ... activitățile de natură politică ...”.
În concluzie, oameni buni, aceste proiecte de legi trebuie respinse!
PNRR nu impune schimbarea legii actuale a educației. Trebuie să trecem apoi urgent la reconstrucția din temelii a învățământului românesc instructiv, clasic, în spirit haretian.
12 martie 2023
Dr. Afrodita Iorgulescu
Matematician
Profesor Emerit A.S.E. București