Sâmbătă, 19 decembrie 2020
Digimbecilizarea României
Dl Jean Badea, subsecretar de stat în Ministerul Educației, anunță următorul lucru:
”Competența digitală este inclusă la nivel gimnazial în acest moment, însă studiile realizate în această perioadă arată că este o mare nevoie de dezvoltare a acestor competențe de la nivelurile primar și preșcolar sau chiar din învățământul secundar, în zonele defavorizate.
Astfel realizarea de programe de digitalizare timpurie, încă de la grădiniță de exemplu, ne-ar permite faptul ca în următorii câțiva ani să putem utiliza tehnologia atunci când susținem examenele naționale pentru clasele a II-a, a IV-a și a VI-a sau să introducem tehnologia atunci când se susțin testările PISA. Suntem printre puținele țări la acest moment care mai susținem testele PISA pe acele caiete de hârtie.”
Conform CV-ului său, dl Badea a terminat în iunie 1994 Liceul ”Electronica”. Din 1998 în 2002 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Apoi, acest depanator al lui Dumnezeu a lucrat – cu o pauză de aproape doi ani când a funcționat ca profesor, nu știm dacă de Religie sau de TIC - doar ca specialist în IT, programator și gestionar de baze de date pentru felurite instituții, de la inspectorate școlare, la ministere. Fișa postului lui arată că, în general, s-a ocupat de: ”Încărcarea şi actualizarea bazei de date a școlii ● Gestionarea laboratorului de informatică și întreținerea rețelei de calculatoare a școlii ● Suport tehnic pentru cadrele didactice în vederea utilizării soft-urilor educaționale.” Cu alte cuvinte, din 2002, de când a terminat Facultatea de Teologie, dl Badea a lucrat doi ani ca profesor și șaisprezece ca gestionar de date și sisteme electronice.
Cu alte cuvinte, avem dreptul să ne întrebăm dacă nu cumva digitalizarea sistemului de educație din România se petrece pentru că dl Badea, subsecretar de stat în MEC, doar atât știe să facă. E un om care detestă hârtia, caietele. Probabil și cărțile.
Având în vedere că de educația din România s-au ocupat, în ultimii ani, personaje precum un fost patron de cafenea care a vrut să facă din școală ceva degajat, asemănător unei cafeterii, nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce surprize ne va mai aduce viitorul. Cine știe ce sponsor de partid, din ce zonă a economiei subterane sau extraterestre, va ajunge la butoanele MEC și va vrea să facă din școală ceva după chipul și îngustimile sale. Ferește-ne, Doamne, de politicienii mărginiți sau moronici! Oricum, statul român pare a exista nu pentru a apăra interesele cetățenilor, ci pentru a oferi o rampă de lansare și forță de propulsie unor personaje desprinse parcă dintre invitații la un Dîner de Cons.
Dar poate că dl Badea Jean nu e de vină. Poate că a fost adus acolo tocmai pentru a se ocupa de ”încărcarea și actualizarea” sistemului de educație după planuri prestabilite. Poate că e doar un executant – după cum îl arată și titlul, dublu subaltern, de ”subsecretar” - al unei ”agende” stabilite mai sus. Poate că responsabilii cu educația din România vor să ascundă dezastrul produs de trei decenii de reforme neîncetate dând vina pe lipsa abilităților digitale ale românilor.
Rezultatele catastrofale de la testele PISA, nivelul uriaș de analfabetism funcțional, diminuarea drastică a conștiinței naționale și a empatiei tinerilor români țin exact de reformele perpetue la care a fost supus sistemul românesc de educație. A pretinde că ai dreptul să digitalizezi tot sistemul de educație din România pentru a obține rezultate mai bune la testele PISA este o fraudă și o trădare a premiselor de la care a pornit și prin care s-a tot justificat reforma. Este o fraudă pentru că nu lipsa competențelor digitale a fost cea care a tras în jos nivelul elevilor români la testele PISA, din moment ce de douăzeci de ani ni se repetă că sistemul de educație trebuie digitalizat pentru că ”generațiile de astăzi sunt competente digital în mod nativ, organic, datorită lumii în care evoluează de mici”. Cu alte cuvinte, ceea ce le lipsește elevilor români la testele PISA nu sunt competențele digitale, pe care le-au căpătat singuri, ci ceea ce ar trebui să le dea școala: învățătura. E drept că testele PISA testează un anumit tip de învățătură, dar țări precum Ungaria, Polonia, Țările Baltice sau Rusia stau mult mai bine decât noi în aceste clasamente deși nu au pus mare preț pe reformele neîncetate practicate la noi și nici pe digitalizare.
Este o trădare a propriilor principii, pentru că mereu ni se spune, de către reformatori, că examenele sunt traumatizante pentru elevi, că ei nu trebuie să învețe pentru examen, ci de plăcere, pentru ei înșiși, prin joc. Atunci, în cadrul acestei concepții pedagogice, care e rostul calibrării unui întreg sistem de învățământ pe profilul unui singur test? Un test irelevant pentru elevi. Vor, poate, cei responsabili pentru sistemul de educație din România să pavoazeze festivist eșecul, să raporteze depășirea recoltelor de puncte PISA la hectar printr-o abordare ”targetată”? E o altă înșelătorie la mijloc? O potemkiniadă școlară? Care să acopere ”accesarea de fonduri”? Pentru că citim: ”Banii necesari implementării strategiei ar putea veni din fonduri europene nerambursabile, iar în fiecare an vor fi prevăzuți în bugetul Ministerului Educației bani dedicați digitalizării.”
Frazeologia dlui Badea – care vorbește de ”sistem de educație flexibil și agil” care ”să țină pasul cu cerințele pe care piața muncii le impune” – este exact cea folosită în toate documentele organismelor internaționale care s-au ocupat în ultimii treizeci de ani cu reforma învățământului din România. Este limbajul corporatist-neoliberal care a justificat și acompaniat distrugerea învățământul din România și din multe alte țări.
Și de ce trebuie recalibrat un sistem național de învățământ ca să producă “forță de muncă pentru meserii emergente”? De meseriile “clasice” nu mai avem nevoie? Copiii noștri nu mai au voie sa ajungă medici, avocați, agronomi, zootehniști, pomicultori, fermieri piscicoli sau profesori pentru că așa vrea Ministerul Educației? La următoarea pandemie vom importa doctori din Pakistan și asistente medicale din Filipine? Sau vom avea doctori români care pot să citească doar ecranul Monitorului de Funcții Vitale dar care nu vor ști să citească bolnavul. Sau să empatizeze cu el.
Ce înseamnă ”meseriile emergente” de care vorbește dl Badea? În ce domenii? Sunt formule vagi. Singurele meserii emergente sunt cele legate de IT? Nu are rost să distrugem potențialul uman românesc și sistemul de învățământ pentru a face IT-iști din toți tinerii, în momentul în care firmele internaționale lidere în domeniu declară fie că pot pregăti un IT-ist în șase luni, fie că, în viitorul apropiat, meseria de programator va deveni apanajul roboților, ca orice altă meserie bazată pe algoritmi: ”Vor fi înlocuiţi de inteligenţa artificială (IA). «Locurile astea de muncă vor fi preluate de roboţi software. Costurile de întreţinere sunt mult mai mici decât salariile lor», a spus pentru Ziarul de Iaşi Rudradeb Mitra, expert în IA. Roboţii vor face treaba oamenilor de două ori mai bine, mai repede şi mai ieftin, mai arată el. ”Pe lângă asta, nu-şi iau concedii şi nici nu dorm vreodată. Practic, se estimează că orice activitate care poate fi algoritmizată va fi, la un moment dat, preluată de un robot”.
Creativitatea nu poate fi algoritmizată. Nu există creativitate fără cultură umanistă. Nu există cultură umanistă la elevi crescuți în silozuri digitale. Singurul lucru pe care îl va obține digitalizarea sistemului de educație din România va fi multiplicarea mâinii de lucru ieftine din domeniul IT, a mâinii de lucru servile, neperformante. A mâinii de lucru, nu a creierului de lucru care produce proprietate intelectuală și în domeniul electronicii și economiei digitale. Din școala clasică au ieșit mulți specialiști în computere sau fizicieni, chimiști, ingineri, medici, profesori. Din școala digitală nu va mai ieși nimic, decât un contingent ceva mai mare de IT-iști prost plătiți, care vor alerga pe internet după locuri de muncă cot la cot cu alți subdezvoltați educațional din alte țări care au acceptat să își dedice școala monoculturii de rapiță cerebrală.
Nu înțeleg de ce acești reformatori nu acceptă ideea de a lăsa sistemul de învățământ clasic în pace, de a-l consolida, și de a face un alt coridor educațional (cât de digitalizat vor ei), un fel de școli profesionale pentru corporații. De ce e nevoie să distrugă întreg sistemul de învățământ? De ce această uniformizare? De ce strategia MEC prevede ”cursuri de formare pentru părinți” și de ce ”ținta este ca, până în 2027, 90% din populația țării să fie alfabetizată digital”? Cum poate MEC să se asigure că 90% din români vor fi alfabetizați digital? Folosind digitalizarea școlii ca pe o pârghie a unui uriaș mecanism de inginerie socială? Acesta a ajuns rolul școlii? A ajuns MEC un soi de Minister al Propagandei și Uniformizării? Pe vremea când elevii purtau uniforme școala era mai umană decât astăzi, când sub ideologia diversității de toate felurile se practică cele mai despotice și umilitoare forme de manipulare și îndobitocire a copiilor și a părinților.
”Meseriile emergente” au existat în toată istoria umanității. Și omenirea nu a trebuit transformată în fermă de oameni ieftini pentru a satisface nevoia de profesioniști. Oamenii au învățat din mers. Dar pentru asta au avut nevoie de educație clasică, nu de specializare timpurie, ci de o cultură generală solidă.
Digitalizarea învățământului de ciclu primar și gimnazial trebuie oprită nu pentru că nu avem resurse, ci pentru că e dăunătoare. Învățământul online e o spoială de școală. Peste tot în lume, nu doar la noi. Tocmai de aceea țările dezvoltate au făcut tot posibilul să țină școlile deschise. Pentru că ei vor să educe șefii salahorilor emergenți din România.
Duminică, 20 septembrie 2020
Deșcolarizarea României sau despre starea educației azi
Asociația Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei (AFO – ABV) a organizat, duminică, 20 septembrie 2020, în spațiul Ceainăriei Culturale din municipiul Buzău, evenimentul Deșcolarizarea României sau despre starea educației azi, avându-l drept invitat pe scriitorul Mircea Platon. La manifestare a participat și Ierarhul locului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian.
Cu această ocazie, a fost lansat volumul „Deșcolarizarea României. Scopurile, cârtițele și arhitecții reformei învățământului românesc”, lucrare prin care invitatul a făcut o radiografie a învățământului românesc din ultimii 30 de ani, pornind de la fiecare dintre proiectele de reformare prin care acesta a trecut.